E cald, un inceput de primavara fabulos, ca-n romanele turgheniene: viata plesnind in ciripitul pasarelelor, in mugurii copacilor, in firele verzi de iarba, in adierea usoara a vantului prin parul iubitei mele.
  O vad aplecata peste biroul de scris, cu nasu-n botanica ei cat toate zilele. Niste pantaloni cu talie joasa, de trening si un maioas scurt, roz ii lasa sa-i vad spatele gol.
E bruneta, cu parul lung, senzuala si calda ca o zi de vara. E aproape ce mi-am dorit. Nu ca n-as fi avut pan acum brunete. Dar, de cela mai multe ori, mi-am odihnit trupul in brate albe, am privit ochi albastri si am tras in momente de pasiune podoabe capilare blonde sau satene. Deseori ii spun ca intr-un alint,"mi-a trebuit pustoaica de 19 de ani" si o aud cum chicoteste repetandu-mi cuvintele "ti-a trebuit pustoaica de 19 de ani".
Strang la piept o "crenguta", care abia peste cateva luni isi va fi schimbat prefixul. Asa o alinta colegele ei, "Crenguta", si tresar deseori, cand intr-un moment de efuziune sentimentala o strang prea tare, sa n-o frang.
Nu ca ar fi firava. E exact cum ar trebui. Alintul acesta nu i-a fost dat din cauza fizicului ci mai degraba din manifestarea sufletului ei firav, mladios, gingas asemeni unui copil fata de care simti nevoia inconstienta si imediata de al ocroti.
 Ma abtin sa nu ma arunc asupra ei asemeni unui licean, cand ii surprind astfel sufletul in ochii ei indragostiti plimbandu-i pe chipul meu.
   -La ce te gandesti?
E vorba ei pe care o foloseste mai mereu atunci cand ma surprinde ratacind cu privirea.
   -Ma gandeam..
   -Pai asta am vazut-o si eu. Esti si nu esti langa mine. Vreau sa imi spui tot, tot de-a fi a par ce-ti trece prin cap.
Imposibil sa nu fi incercat  vreodata sentimentul si dorinta de-a afla ce-i in mintea si sufletul celuilalt.Poate ca pornirea asta, uneori suparatoare chiar, si-ar gasi explicatia in egoismul relatiei in doi, de-al avea pe cel drag intru totul, de-a simti fiecare colt al sufletului sau, in care sa te ascunzi, pe care sa-l descoperi, sau poate din teama , ca stand alaturi de tine se poate gandi la alta...si ce bucurie simti atunci, cand intreband persoana draga, -pe unde esti?, iti raspunde, mai ales cu privirea.....la tine! La mine?! si un zambet infloreste usor pe buze si intr-o secunda il vezi pe toata fata.
-Da, la tine. Si inevitabil vei saruta ochii aceia plini de fericire, care plang si rad in acelasi timp, gurita aia care tremura cu pufusorul de deasupra ei.
Si totusi, ne suparam si chiar ne enervam cand suntem atacati de intrebarea inconstienta a celor carora le suntem dragi. E un mod al lor de a ne apara, de a apara relatia, de a se apara pe sine.
E prea tarziu pentru ei. Daca au ajuns aici sunt deja pierduti, dar o mai fac, si o vor repeta fara sa isi dea seama si vor suporta  nemultumirea noastra:
-La ce ma gandesc!? La nimic. Ma intrebi atat. Vezi ca incepi sa ma enervezi.
Iar ei o vor face din nou, le este greu sa recunoasca ca au pierdut. Ca cel drag lor nu le mai apartine.
      Iti suna cunoscut, nu!? Dar sa stii ca n-ai dreptate, caci daca ai iubi-o, nu te-ai supara cand o sa te intrebe la ce te gandesti.Ci ai lua in brate si ai acoperi-o cu sarutari, i-ai potoli teama din suflet si nu i-ai lasa nici o incertitudine. Dar nici macar nu iti este mila de ea si o lasi asa, nopti nedormite, cu teama in suflet de-a te pierde oricand.
  In loc sa scriu o privesc si ma las furat de amintirile pe care mi le trezeste. Poate ca a simtit ca ma uit la ea si si-a intors spre mine chipul trist. Cu o ora inainte o suparasem. Statea langa mine si vroia sa mai ramana putin in bratele mele.
I-am repetat de cateva ori sa se apuce de scris, pe tonul pe care ti-l da nemultumirea. De asta era trista cand si-a intors privirea. Poate, daca nu m-ar fi vazut uitandu-ma la ea, nu ar fi indraznit sa se ridice de la masa si indreptandu-se spre mine, lua in treacat o bucatica de ciocolata si mi-o intinse la gura. Am luat-o si am simtit cum mi se cuibareste la piept.
 -Gata, ai terminat?
 -Nu, mai am putin.
 -Pai, cum ne-a fost vorba. N-am spus ca termini si apoi vi langa mine?
-Dar termin curand.
Sta moale, calda in bratele mele. Indrazneste putin si ii simt buzele si dintii usor pe gatul meu.
 -Ce faci tu acolo?
 -Pap, pap tot,
Abia daca o ating cu mana, ca intr-o mangaiere pe umar si cade sfarsita, ca dintr- incordare, pe piept.
Oare ce simte acel suflet, cand iti sopteste pe infundate, de parca si-ar spune mai mult ei, de frica sa nu o auda universul de ce teama e cuprinsa,"Nu vreau sa te pierd", sau cand dupa o clipa traita impreuna, cu capul pe pieptul tau, ii scapa printre buzele-i fragede framantarea launtrica,"Öare ce-o sa se intample cu noi doi".
Nu cred ca exista raspuns mai rece si mai lipsit de afectiune pe care sa il fi dat si de care sa nu ma invinovatesc si acum:
 -Ce ma fac eu cu tine? imi spusese intr-o zi ea, privind pierduta la mine.
 -Nu stiu ce te faci tu cu mine, dar mai ales nu stiu ce te faci tu fara mine.
   Oare ce simte sufletul indragostit, dincolo de manifestarea lui in ganduri, in fizic, el ce spune?
  -Care parte  nu intelegi si trebuie sa ti-o explic atunci cand iti spun ca imi esti drag, care?
Si tot eu sunt cel care se supara, caruia trebuie sa i se suporte mofturile, toanele, care trebuie si se lasa sa fie asteptat noaptea, tarziu si abia intr-un tarziu, cand zaresc pe telefon mesajul ei "Mi-ai spus ca vi la 1, si e 3 dimineata si eu una nu te vad..."si intrand la ea, ma vad asteptat cu lumina aprinsa, cu ciocolata desfacuta, cu patul pregatit, ma vad asteptat de niste ochii mari, obositi, incarcati de dor, de tristetea, de teama ca s-ar putea sa nu apar.
  -Hotule! Esti un hot!
  -De ce?
  -Asa.
Si ma ia in brate, cu mainile in jurul gatului meu lasandu-si fata adormita si calda la piept
  -Esti hot! Esti cel mai mare hot.
Da, stiu de ce sunt cel mai mare hot pentru ea. O intrebasem o data de ce imi spune astfel.
  -Uite asa, ca esti hot. Si vine spre mine razand cu ochii ei mari si negri.
   -Esti hot!
  -........?!
  -Pai,...tu m-ai furat, de la cineva. Ai uitat?
Isi lasa capul pe o parte privindu-ma pe sub sprancene, de parca iar fi fost rusine ca s-a lasat furata. Am luat-o in brate si pan la pat am privit-o in ochii ei adanci. Imi spuneau"Tu esti vinovatul, dar nu conteaza,acum sunt fericita".
     Si totusi, cu toate astea tu stii ca e pierdut. Stii ca nu mai are nici o sansa. Orice ar face, oricat ar incerca, in sufletul tau nu mai e loc de ea.Si cum poti privire acel suflet, care se mistuie de atata iubire pentru tine stiind ca intr-un timp, relativ scurt nu va mai ramane cu nimic.
    De ce oare suntem atat de perversi.